Initiere in Ordinul Arhanghelului Mihail

initiere_arhanghel_Mihail  Initiere in Ordinul Arhanghelului Mihail

Vineri 01.07.2013  ora 18:30

Initierea în Ordinul Arhanghelului Mihail este o experienta frumoasa si sacra . Din punct de vedere energetic, aceasta initiere ne armonizeaza în mod special cu energia lui si abilitatile Arhanghelului Mihail.
Cel de-al treilea ochi impreuna cu chakra coroanei sunt acordate de catre energia  Arhanghelului Mihail în timpul initierii, deschizandu-ne catre o mai buna constientizare  din punct de vedere energetic si intuitiv.

De asemenea, Sabia noastra de Lumina este activata în timpul initierii, trimitand in Univers mesaj ca suntem de partea Luminii si ca imbratisam adevaratele aspecte ale fiintei noastre.
Odată activata, această Sabie de Lumina poate fi apoi utililizata în armonie cu Sabia de Lumina a Arhanghelului Mihail pentru a sterge sau curata, a taia prin blocajele energetice din vietile noastre, pentru a concentra si amplifica afirmatii iubitoare sau rugaciuni şi pentru a ne conecta cu Lumina Divina.
Procesul de initiere ridica vibratiile noastre şi din moment ce indatoririle Arhanghelului Mihail cuprind si realizarea şi respectarea Vointei si Puterii Divine (in plus fata de protectie), aceasta initiere armonizeaza energia noastra cu cea divina.

Parte din intentia Arhanghelului Mihail pentru această initiere este sa ne puna mai mult în contact cu scopul vietii sau sufletului nostru si fie sa ne conduca pe calea sufletului,prin desprinderea de atasamente, fie sa accentueze calea pe care deja suntem in armonie cu scopul vietii,al existentei noastre pe acest pamant.
Ceremonia de initiere conţine elemente comune cu alte initieri sau acordaje energetice, precum şi cu diferite hirotonisiri.
Initierea este un fel de apel la arme facut cu compasiune, deoarece in acest moment din istoria omenirii ni se cere sa luptam de partea Luminii, pentru a vindeca temerile din inimile noastre cu ajutorul iubirii neconditionate, pentru aduce pacea si iubirea pe aceasta planeta.

Cine va indruma :

Silvia-Liliana Dumitru

  • Coach & Consilier pentru dezvoltare personala autorizat de Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si A.N.C.( CNFPA)
  • Specialist in metode de vindecare alternativa si complementara

Data si orele in care se desfasoara atelierul:

  • Vineri 01 iulie 2016 orele 18.30 – 20.30
  • participarea se face doar cu confirmarea inscrierii cu minim 5 zile inaintea evenimentului cu rugamintea sa ajungeti la timp pentru a respecta programul prezentat

Cat este si ce include contributia de participare:

  • contributia de participare 50 ron.
  • initierea si materialele pentru studiu
  • apa/ceai

Unde se sustine cursul si cum  ne contactati:

  • Centrul de Dezvoltare Personala Metatron
  • str.Constantin Bosianu,nr.20,sector 4 ,(zona rond Cosbuc),Bucuresti
  • interfon 20, cladirea cu etaj din spate.

Inscriere:

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Toxinele Emotionale si Bolile

10547648_826618897369241_4952268432110241212_nBlocajele Emotionale – Emotiile negative si influentele sale in boli
Bolile au cauze mult mai profunde si de cele mai multe ori de natura emotionala. Aparenta vindecare determina migrarea bolii catre alt segment, daca nu este inteleasa problema si constientizata.  Corpul acumuleaza toxine din cauza miscarilor gresite, a mancarii nepotrivite, a unei conditii fizice, emotionale si mentale proaste.

Aceste toxine sunt depozitate  in anumite locuri din corp, dar mai ales in incheieturile mari, sistemul limfatic, organele interne si cap.
Daca trupul, mintea si ceea ce ne inconjoara traiesc si lucreaza bine, corpul isi elimina toxinele. Calea interna de eliminare este tractul intestinal, ficatul, rinichii, vezica urinara si lichidele corporale.

Unele toxine sunt eliminate prin glandele sudoripare si, insa daca ceva nu merge aici, corpul le elimina tot asa de bine prin piele. Daca, din anumite motive, toxinele nu pot fi eliminate toxicitatea creste in balanta corpului pana cand acesta ajunge la boala. Primul pas catre boala poate fi tensiunea.la toate nivelele! Daca trupul nu iese corect din tensiune, atunci organele interne devin intoxicate si bolnave.
Iata cum si unde sunt stocate blocajele emotionale:
INIMA: Este pompa vasculara a sistemului sanguin, ea are 4 camere, cele doua din dreapta sunt in legatura cu plamanii, cele doua din stanga sunt in legatura cu restul corpului. Inima primeste sangele neoxigenat prin partea dreapta si-l pompeaza in plamani. Sangele oxigenat de la plamani se intoarce in partea stanga si de acolo este trimis in restul corpului. In trupul emotional (in dublu vital) se stocheaza in dreptul inimii anumite blocaje emotionale: regrete, dezolare, tristete profunda, pierderea unui obiect sau a unei persoane iubite, frica, tristetea cauzata de respingerea de catre altii, jignirea si orice te raneste, cand cineva se fereste si ascunde ceva de frica (de a muri sau de a trai), blocaje din cauza iubirii, precum si dezechilibru dintre a da sau a primi.

PLAMANII: Aduc aer pentru a fi absorbit in sange si descarca sangele de gazele toxice. La nivelul lor in dublu vital, se stocheaza blocaje emotionale: furia, frica si lipsa de vitalitate. Acestea stau la baza astmului bronsic. Tusea este un reflex care incearca sa elimine durerea provocata de trauma emotionala.

STOMACUL: Primeste mancare si incepe procesul de digestie, pregateste mancarea pentru a fi luata de intestinul subtire. Blocajele depozitate in dublul vital in dreptul stomacului sunt vechi norme, idei, provenite din familie, colegi de scoala, munca, profesori, preoti, doctori etc.

ULCERUL este materializarea furiei, care musca din stomac.

TREPIDATII IN STOMAC provin de la frica, anxietate.

INDIGESTIA provine de la ganduri, sentimente invechite, idei, care nu-si mai au loc in viata individului, frica de schimbare precum si frica si de a fi dezaprobat se stocheaza tot aici.
INTESTINUL SUBTIRE: Umple cavitatea abdominala si este marginit de intestinul gros, primeste hrana digerata din stomac si foloseste secretiile din pancreas si ficat pentru a digera mancarea. El este responsabil pentru digerarea substantelor digestive, inclusiv a vitaminelor.
INTESTINUL GROS: Absoarbe apa, vitaminele si mineralele. Include si apendicele. Intestinul gros ascendent este in dreapta, transvers si descendent in stanga. Stocheaza blocaje emotionale la nivelul abdomenului, in dreptul centrului Hara, un centru energetic. Se stocheaza: sentimente neexprimate de frica si furie si nevinovatie. Creierul daca nu poate sterge sau rezolva unele probleme, le depoziteaza in zona energetica a abdomenului.
FICATUL: este cel mai mare organ si este responsail pentru o multitudine de substante chimice si de transformari. Sangele aduce substante nutritive in ficat care converteste hidrocarbonatele in grasimi si proteine. Ficatul face colesterol, depoziteaza vit. A, B12 si fierul. Scoate substantele toxice din sange. La nivelul lui, sunt depozitate blocajele emotionale, furie si frica, care au fost stocate aici timp indelungat.
VEZICA BILIARA: se afla chiar sub ficat. Ea colecteaza bila secretata de ficat. Bila ajuta la digestia grasimilor, facandu-le solubile in apa, putand astfel ca enzimele sa le descompuna. Depozitarea blocajelor emotionale in zona vezicii biliare sunt furia, transformata in dezgust, desconsiderarea.
PANCREASUL: secreta enzime care intrate in intestinul subtire ajuta la digestia glucidelor, grasimilor si proteinelor. El produce si insulina. Este considerat o glanda cu secretie interna, functia lui influenteaza alti hormoni. La nivelul lui, sunt stocate blocaje emotionale ca: sentimentul ca ceva lipseste din viata, nemultumirea fata de viata, ca nu-ti ofera ceea ce ai fi dorit, lipsa sarii si piperului din viata, a stralucirii ei. Sunt de asemeni oameni care stocheaza aici excesele de amabilitate si de bunatate.
SPLINA: este un organ limfatic, filtreaza sangele si actioneaza in sistemul imunitar. La nivelul sau sunt stocate blocaje emotionale ca: emotii datorate unor probleme nefinalizate, datorate unor relatii cu alte persoane din trecut, moartea unei persoane, pierderea unui loc de munca sau al unui stil de viata care te tin legat de trecut.
RINICHII: mentin echilibrul electrolitic, chimic, al tuturor fluidelor din organism, mentin nivelul de apa din organism si proceseaza plasma din sange. Mentin echilibrul intre acizi si baze in organism. Aici, la nivelul lor, se stocheaza blocaje emotionale (rinichi si suprarenale). In dreptul lor, se afla centrul energetic soc-trauma care poate crea supraactivitate a sistemului nervos vegetativ simpatic, care duce la declansari mari de adrenalina. Suprarenala si rinichiul au rol si in vindecarea sistemului de autoimunitate. Se trateaza aceasta regiune a corpului in caz de soc, trauma, boala, interventii chirurgicale, dezechilibre emotionale, stres de orice fel, alergii, lipsa devitalitate, precum si reactiile automate de frica.
ALTE LOCURI UNDE SE DEPOZITEAZA EMOTIILE
CAPUL: este locul unde se afla centrul de comanda al corpului. El este locul unde ne proiectam viata. Echilibrul in aceasta zona este important pentru echilibrare generala: psihica, emotionala, fizica si mentala.
N.B. durerile de cap sau migrenele sunt de cele mai multe ori sentimente refulate care cauzeaza dezechilibre, in timp ce partea constienta incearca sa gaseasca cauza pentru care lucrurile nu merg sau nu sunt cum ar trebui sa fie.
OCHII: sunt in legatura cu vederea interioara, sentimentele si auzul (in legatura cu al treilea ochi sau centrul clarviziunii). A nu fi luat in seama de altii, a nu vedea dorintele altora, a nu vrea sa vezi chiar ce este sub nasul tau (miopie) sau a nu vedea ceea ce este in alte locuri indepartate (vedere scurta) sunt sentimente care se stocheaza la nivelul ochilor. Ochii sunt legati de canale cu sinusurile unde sunt depozitate lacrimile. Ochii sunt de asemeni in conexiune cu ovarele, uterul, testicolele si prostata.
URECHILE: “Asculta pe altii si de a fi asculta”. La nivelul lor se produc blocaje provenite din sentimente: ceea ce nu vrem sau n-am vrut sa auzim. Ele sunt legate de tensiunea arteriala, de echilibru in sens general si de claritate.
GATUL (laringele) este sediul vorbirii, expresii verbale personale. La nivelul gatlejului sunt blocaje emotionale cauzate de inabusirea cuvintelor sau ideilor, gandurilor sau credintelor. Se produc aceste blocaje atunci cand omul nu spune ceea ce trebuia sa fie spus, vorbeste prea mult, face sa taca sensibilitatea.
GATUL: verbalizeaza si exprima. Blocajele din zona gatului sunt cauzate de idei sau cuvinte sau ganduri sau credinte, care iti raman fixate in gat si cu care te ineci. De asemeni, blocajele pot proveni din a nu spune ceea ce trebuie spus sau de a vorbi prea mult si de a-ti fi inchisa gura. Blocajele in aceasta zona sunt in legatura cu greutatile si responsabilitatile pe care le duci in spate, si care te apasa prea greu. Blocajele sunt, de asemenea, in legatura cu oamenii cu vederi de cal (nu vede nimic nici in dreapta, nici in stanga), cand iti lipseste ajutorul celor din jur sau cand ai o gandire neflexibilia.
TRACTUL INTESTINAL: constipatia se datoreaza refularii unor sentimente de obicei de furie, de frica sau vinovatie. Colita (diareea) este datorata eliminarii unor sentimente vechi, ganduri, idei, pe care nu le-ai infruntat sau rezolvat.
OVARELE SI UTERUL: la nivelul lor se stocheaza ura impotriva barbatilor si probleme generale legate de nastere, avort, avort provocat, viol,  frica, vinovatia si furia in legatura cu sexualitatea.


VEZICA URINARA
: stocheaza sentimente de furie, vinovatie, legate de sexualitate.
PROSTATA: aici se stocheaza vinovatie legata de sex, furie impotriva femeilor, sentimentul de neputinta, lipsa ajutorului.
COAPSELE: sunt un sistem de suport al trupului, la nivelul lor de obicei se acumuleaza sentimentele de furie si frica (se manifesta ca depozite lipidice), sentimentul de vulnerabilitate si lipsa protectiei (lipsa de depuneri la nivelul coapselor).
GENUNCHII: sunt raspunzatori de flexibilitatea in gandire si de siguranta (suportul) in viata. Genunchiul stang este resposabil de suportul emotional intern. Genunchiul drept tine de suportul emotional extern pe care ti-l produce slujba, banii, prietenii. Suportul de la mama se depoziteaza in genunchiul stang, suportul de la tata in genunchiul drept. Parintii care si-au inversat rolurile vor avea simptomatologie reversa in genunchi (dreptul se va comporta ca stangul).
GLEZNA: legatura ei este cu gandirea, analiza, intelegerea si intrebarea “De ce?”.
LABELE PICIOARELOR: au legatura cu atitudinea (ce reprezentam noi prin atitudinea noastra). Aici sunt stocate sentimentele: daca suntem in stare sa luam atitudine pentru noi si pentru altii, daca suntem in stare sa dam exemplu de comportament altora, daca te simti implint sufleteste. Talpa piciorului contine proiectii ale tuturor organelor din corp. De asemeni, este in legatura cu simtul realitatii practicului in viata.
UMERII: Umarul drept poarta greutatile si responsabilitatile datorate familiei, meseriei, lumii sau altora. Umarul stang poarta emotiile interne precum si responsabilitatile pentru propria viata fizica, spirituala, emotionala, mentala, precum si responsabilitatea cresterii (evolutiei) in aceste domenii. Aici sunt stocate de asemeni sentimentele de vinovatie.
REGIUNEA DIN PARTEA DE SUS A SPATELUI: Partea dreapta stocheaza furie, dezechilibre datorate excesivei darnicii, stocheaza suparari banale, iritatii, atunci cand din cauza acestor mici tulburari rabufnesti sau tii in tine, cand ascunzi sau exteriorizezi aceste mici suparari, atunci cand te dezvinovatesti in legatura cu dezechilibrul pe care il creeaza datul sau primitul (fie dai prea mult, fie primesti prea mult). Partea stanga stocheaza sentimentele de tristete la pierderea unei persoane dragi, parerile de rau, pierderea unor lucruri, vinovatia. De cele mai multe ori, partea stanga rezoneaza la primitul excesiv, fara a da in schimb suficient de mult.
REGIUNEA DORSO-LOMBARA: stocheaza furia, sentimente neverbalizate, stres legat de sex,  bariere care te despart de sexul opus.
REGIUNEA COCSO-SACRATA: are de-a face cu supravietuirea, activarea lui kundalini , frica de succes, frica de a trai, frica de a actiona.
In terapia acestor blocaje va propun drenajul limfatic, masajul, tehnicile de respiratie, reflexoterapia, alimentatia sanatoasa, fitoterapia, aromoterapia, homeopatia,constientizarea,meditatia.

Sursa:Internet

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Din scrierile lui Sant Kirpal

spiritualitateUnul din obiceiurile cele mai rele este criticarea altora. Toate virtutile, pe care trebuie sa le urmam intr-o viata corecta, sint bune dar cea mai importanta este: a nu rani in gind! Aceasta poate deveni un obicei zilnic, caci este prezent in noi in stare dormanta. Chiar daca avem si altfel de ginduri, aceasta virtute actioneaza in mod constient sau inconstient si mai repede sau mai tirziu va iesi la suprafata. De aceea se spune ‘Trecutul apartine trecutului” – iertati si uitati ca sa nu dati ocazia formarii gindurilor rele, caci altfel este inevitabil ca sa apara consecintele acestor ginduri rele. Voi sinteti cei care pierd astfel caci va cumulati astfel noi si noi karme/probleme. Acesta este modul in care un adevarat Maestru isi incurajeaza discipolii, ca sa isi modifice obiceiurile, pina cind se mai poate.

Trebuie sa acceptati ca si o realitate ca sinteti Divini din toate punctele de vedere si sinteti la cirma destinului vostru, care este plin de posibilitati inaltatoare. Nu trebuie decit sa va straduiti sa va schimbati in bine, si apoi trebuie sa va tineti de propriile promisiuni/decizii. Toate celelalte se vor intimpla de la sine, caci Puterea Divina va sta la dispozitie si va ofera ajutor, binecuvintare si protectie.

Cu cit mai mult ne straduim sa ne inlaturam slabiciunile prin autocontrolul zilnic, cu atit mai multa binecuvintare vom primi de la Dumnezeu/Sursa. Rabdarea si compasiunea sint virtuti nobile iar intelegerea corecta este baza tuturor bucuriilor. Si nu trebuie sa va faceti griji din cauza karmelor trecute sau mai noi caci daca va observati in mod constient si in permanenta comportamentul atunci in anumite situatii de viata in care va apare posibilitatea de a alege intre o reactie impulsiva sau dimpotriva o reactie constienta veti putea alege calea mai inteleapta.

Oamenii ar trebui sa evite cele cinci „pacate“ : dorinta, minie, lacomie, pasiune oarba si mindrie, iar in locul lor sa dezvolte virtuti precum : buna credinta/veridicitate, castitate, a nu rani, Iubire neconditionata si slujire dezinteresata. Calea ce duce spre imbogatire si calea spre Dumnezeu sint foarte indepartate una de cealalta. Nu poti alege decit una din cele doua : si alegerea ii apartine fiecaruia in parte. Firea omului leaga, pe de o prate corul de suflet, iar pe de alta corpul de lumea exterioara cu toate posibilitatile/comorile ei. Asa ca in mod logic trebuie sa luam o deczie intre aceste doua posibilitati. Cind zarurile vor fi aruncate, va trebui sa ne concentram eforturile spre a ne atinge scopurile oricare ar fi acestea. Cu alte cuvine un constiincios cautator al Adevarului isi va reorienta intreaga sa viata : ce maninca, ce bea, cum gindeste, cum actioneaza, cum si ce simte samd.

Acesta isi va elimina pe rind toate dorintele nesanatoase si neimportante din firea/temeperamentul sau pina va atinge din nou starile caracteristice copiiilor : castitatea si simplitatea. Daca va dezvoltati receptivitatea : de la inima la inima, atunci il veti putea realiza pe Dumnezeu. Daca aveti un minim de receptivitate in inima atunci Maestrul va va putea proteja/stopa atunci cind sinteti in pericol de a face pasi gresiti. In interesul unei evolutii spirituale discipolii ar trebui sa aiba o viata disciplinata / reglata exact : un singur lucru deodata – si acest singur lucru facut cu o atentie concentrata si plini de devotament. Aceasta inseamna sa iti tii Casa in ordine.

Un gind de bunatate va atrage tot binele din Univers pe cind un gind rau produce un ciclu negativ care va atrage toate relele din atmosfera. Un simbure de Mango va atrage din pamint tot ce este dulce pe cind un simbure de piper va atrage tot ce este amar. Ambele plante sint insamintate pe aceeasi parcela de pamaint dar vor atrage elemente diferite de la mama natura. Una este dulce iar cealalta amara. Aceasta este legea universala. Inima umana este pamintul iar gindurile bune si rele corespund celor doua plante care vor creste prin ingrijirea corespunzatoare. Ca urmare voi trebuie sa va alegeti cele mai nobile virtuti si sa le cultivati in viata voastra, caci numai asa la momentul oportun veti putea avea o recolta corepsunzatoare. In anumite limite sinteti liberi si prin munca asidua, traind corect, si disciplina puteti profita de aceasta libertate. Invatati sa va saditi in subconstient ginduri nobile si sa le hraniti cu incredere de sine, decisivitate, harnicie si flexibilitate. Nu va lasati doboriti de comoditate, niciodata sa nu faceti asta. Fiti fideli principiilor inalte ale vietii caci numai asa in momente de rascruce veti putea face alegerile corecte.

Misticii tuturor traditiilor au subliniat mereu necesitatea unei implicari totale. Crucea pe care Iisus le cerea discipolilor sa o poarte zilnic “in spate” era sacrificarea egoului, a sinelui mic. In fiecare actiune, cu fiecare cuvint si fiecare gind EGOul incearca sa ne controleze si daca cautatorul Adevarului vrea sa iasa invingator trebuie sa fie pregatit sa isi “sacrifice” fiecare moment. A pacatui este omenesc dar a ramine in greseala este satanic. Sigur ca omul cade des, dar de abia dupa mai multe cazaturi vei deveni un calaret de clasa. Nu ramineti in acea stare in care ati cazut, asa ceva este o greseala! Coranul spune “Dumnezeu nu va scihmba pe nimeni care nu vrea sa se schimbe”. Acolo unde este vointa exista si o cale. Mentineti-va mereu scopul in fata ochilor si lucrati pentru atingerea acestuia – astfel aveti succesul asigurat.

A avea succes in spiritualitate nu este chiar atit de greu precum se crede sau cum unii o prezinta. Dar necesita o autocuratire facuta cu multa rabdare, o auto-observare atenta si constienta, precum si inlaturarea cu mare atentie a tuturor elementelor nedorite si a tutror consecintelor acestora. In plus de aceasta noul rasad al spiritualitatii trebuieste hranit si ingrijit la timp astfel ca sa poata creste pe pamintul temperamentului uman.

Aceasta sarcina cade pe umerii fiecaruia dintre voi si sint sigur ca sinteti cu totii constienti de responsabilitatile si obligatiile ce va revin.

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Destinul

dezvoltare-personala-destin„Fiecare om este singurul artizan al realităţii din jurul lui. Lumea este un
ecran vast pe care proiectăm fantomele vieţii noastre… în afara noastră nu
există nicio forţă, cunoscută sau necunoscută, naturală sau supranaturală,
care să ne poată influenţa destinul… Oricare ar fi întâmplarea ce survine în
viaţa noastră, înainte de a se manifesta, ea trebuie să aibă consimţământul
nostru…Nu crede că lumea există în afara ta. Încearcă să înțelegi că ceea
ce crezi că vine spre tine din exterior, își are originea doar în tine, nicăieri
altundeva. Recunoașterea cauzei interioare, responsabilă pentru tot ce se
petrece în afara ta, face ca răul, suferința și moartea să dispară de pe fața
pământului.”

Elio D’Anna

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Studiu asupra rugăciunii făcut de un laureat al premiului Nobel pentru medicină

dezvoltare-personala-rugaciuneOmul are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de oxigen.”- Dr. Alexis Carrel

Cunoscut pentru descoperirile sale în domeniul vaselor de sânge şi al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg şi biolog francez Alexis Carrel (1873-1944) a fost şi un om profund religios.

De-a lungul carierei sale a constatat influenţa covârşitoare pe care credinţa o are asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti şi a ajuns să creadă în miraculoasa putere de vindecare a rugăciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru.

Acest studiu asupra rugăciunii este inspirat din observaţiile sale culese în decursul unei lungi cariere printre oameni din cele mai diferite zone ale lumii, de toate profesiunile şi din toate clasele sociale, bolnavi sau sănătoşi, credincioşi sau necredincioşi. Pe de altă parte, experienţa sa ştiinţifică, studiile de laborator cărora li s-a dedicat ani în şir i-au permis să observe efectele curative ale rugăciunii.

Vă prezentăm în continuare eseul pe care Alexis Carrel l-a scris despre rugăciune.

Introducere

Nouă, apusenilor, raţiunea ni se pare a fi mult superioară intuiţiei. Preferinţa noastră se îndreaptă mai mult către inteligenţă decât către sentiment. Ştiinţa înfloreşte, în timp ce religia stagnează. Îl urmăm pe Descartes şi-l părăsim pe Pascal.

În acest sens, căutăm îndeosebi să ne dezvoltăm inteligenţa. Cât despre activităţile spirituale, morale, etice, acestea sunt neglijate aproape complet. Slăbirea acestor activităţi fundamentale face din omul modern o fiinţă oarbă din punct de vedere spiritual. Această infirmitate nu-i permite să fie un bun element constitutiv al societăţii. Putem atribui prăbuşirea civilizaţiei noastre slabei calităţi a individului. De fapt, domeniul spiritual se arată tot atât de necesar reuşitei vieţii ca şi cel intelectual şi cel material.

Este deci necesar să ne stimulăm activităţile intelectuale, care conferă puterea personalităţii noastre. Cel mai ignorat dintre ele este simţul spiritual. Simţul religios se exprimă mai cu seamă prin rugăciune. Rugăciunea este în mod evident un fenomen spiritual. Ori, lumea spirituală nu poate fi investigată prin mijloace ştiinţifice. Cum să dobândim deci o înţelegere reală a rugăciunii? Ştiinţa cuprinde, din fericire, totalitatea lumii materiale. Aceasta poate, prin intermediul psihologiei, să fie extinsă până la manifestările spirituale. Vom învăţa deci în ce constă fenomenul rugăciunii, tehnica practicării acesteia şi efectele ei, prin observarea sistematică a omului care se roagă.

Definiţia rugăciunii

În esenţă, rugăciunea pare să fie o tensiune a spiritului către substratul imaterial al lumii. În general, ea constă într-o plângere, într-un strigăt de nelinişte, într-o cerere de ajutor. Uneori ea devine o contemplare senină a principiului imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălţare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste şi de adorare către cel care este izvorul minunii numită viaţă. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o fiinţă nevăzută, creatoare a tot ce există – înţelepciune supremă, forţă şi frumuseţe, Tată şi Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule, adevărata rugăciune este o stare mistică în care conştiinţa se absoarbe în Dumnezeu. Această stare nu este de natură intelectuală. Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu în mod tot atât de natural cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L înţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei.

Tehnica rugăciunii. Cum să ne rugăm

Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel până la Sfântul Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova era un despot oriental care inspira teroarea şi nicidecum dragostea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; I-a dat o înfăţişare. A făcut din El tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremoniale şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.

Pentru a ne ruga trebuie doar să facem efortul de a tinde către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, nu intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea este în acelaşi timp o expresie a dragostei şi a credinţei. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului La Salle pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm aşa cum suntem”, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani îşi pusese viaţa în slujba săracilor. De fapt ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică cu toată fiinţa noastră.

Cât despre forma rugăciunii, aceasta diferă de la scurta aspiraţie către Dumnezeu până la contemplare, de la cuvintele simple, pronunţate de ţăranca oprită înaintea Calvarului aflat la răscrucea drumurilor şi până la măreţia cântecului gregorian ce răsună sub bolţile catedralelor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea nu sunt obligatorii pentru eficienţa rugăciunilor. Puţini oameni au ştiut să se roage ca Sfântul Bernard de Clairvaux. Dar nu trebuie să fii convingător pentru a fi mântuit. Când judecăm valoarea rugăciunii după rezultatele ei, cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire par la fel de acceptabile Stăpânului tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări. Unele formule care sunt recitate mecanic sunt într-un anumit fel rugăciuni, la fel ca flacăra unei lumânări. Ajunge ca formulele acestea neînsufleţite şi această flacără materială să simbolizeze aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu. Ne rugăm de asemenea prin acţiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de a se pune în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa. „Tatăl nostru, fie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ… ”  A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic în a asculta de legile vieţii, aşa cum sunt ele înscrise în fiinţa şi în spiritul nostru.

Rugăciunile care se înalţă de la suprafaţa pământului, ca un nor imens, se deosebesc unele de altele la fel cum se deosebesc între ele personalităţile celor care se roagă. Ele constau însă în variaţiuni pe două teme, care sunt mereu aceleaşi – necazul şi dragostea. Este în întregime legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce ne este necesar. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort. Cererea inoportună, insistentă, agresivă dă rezultate. Un orb aşezat la marginea drumului îşi striga păsurile din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credinţa ta te-a mântuit”, îi spuse Isus care trecea pe acolo. În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să fie o cerere. Omul îi spune Stăpânului tuturor lucrurilor că îl iubeşte, că îi mulţumeşte de darurile Sale, că este gata să-I îndeplinească voinţa. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea în ultima bancă a unei biserici goale. „Ce aştepţi?”, îl întrebă cineva. „Îl privesc – răspunse el – şi El mă priveşte.”

Valoarea tehnică a unei ştiinţe se măsoară prin rezultatele sale. Orice tehnică a rugăciunii e bună atunci când reuşeşte să facă legătura între om şi Dumnezeu.

Unde şi cum să ne rugăm

Unde şi cum să ne rugăm? Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, în uzină. Dar ne putem ruga mai bine pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există de asemenea rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte omului decât dacă acesta face linişte în sine însuşi. Liniştea interioară depinde în acelaşi timp de starea fizică şi psihică a omului, precum şi de mediul în care acesta se află. Pacea trupului şi a spiritului sunt greu de obţinut într-un mediu confuz, zgomotos al marilor oraşe moderne. Astăzi este nevoie de locuri de rugăciune, de preferinţă biserici, unde locuitorii oraşelor să poată găsi, măcar pentru o clipă, condiţiile necesare liniştii lor interioare. N-ar fi nici greu şi nici costisitor să fie create insule de pace, primitoare şi frumoase, în tumultul oraşelor. În tăcerea acestor refugii oamenii ar putea, înălţându-şi gândurile către Dumnezeu, să-şi odihnească trupul şi să-şi destindă spiritul, să-şi liniştească judecata şi să dobândească forţa de a suporta viaţa aspră cu care-i copleşeşte civilizaţia noastră.

Prin faptul că devine obişnuinţă, rugăciunea influenţează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. E absurd să te rogi dimineaţa, iar în restul zilei să te comporţi ca un barbar. Gânduri sau invocări mentale îl pot menţine pe om în prezenţa lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi în acest caz inspirat de rugăciune. Înţeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi.

Efectele rugăciunii

Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea este făcută în mod corect. „Niciun om nu s-a rugat vreodată fără a învăţa ceva”, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugăciunea este considerată de oamenii moderni ca fiind un obicei desuet, barbar, o superstiţie zadarnică. În realitate nu cunoaştem aproape deloc efectele ei.

Care sunt cauzele ignoranţei noastre? În primul rând, ne rugăm prea rar. Simţul sfinţeniei este pe cale de dispariţie la oamenii contemporani. Este probabil ca numărul francezilor care se roagă cu regularitate să nu depăşească 4 sau 5 la sută din populaţie. Apoi rugăciunea este adesea ineficientă deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă sunt egoişti, mincinoşi, orgolioşi, farisei incapabili de credinţă şi de dragoste. În sfârşit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Răspunsul la cererile şi la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea stinsă care murmură acest răspuns în interiorul nostru este uşor înăbuşită de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugăciunii sunt şi ele obscure. Ele se confundă în general cu alte fenomene. Puţini oameni, chiar şi dintre preoţi, au avut ocazia să le observe în mod exact. Iar medicii, din lipsă de interes, lasă deseori nestudiate cazurile care se află la îndemâna lor. Dealtfel, observatorii sunt adesea derutaţi de faptul că răspunsul la rugăciune este departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, cineva care cere să fie vindecat de o boală organică rămâne în continuare bolnav, dar suferă o inexplicabilă transformare morală. Totuşi, obişnuinţa rugăciunii, deşi are un caracter de excepţie în ansamblul populaţiei, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoşeşti. În aceste grupuri se mai poate încă studia influenţa rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice şi curative.

Efectele psihofiziologice

Rugăciunea acţionează asupra spiritului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei. E uşor de recunoscut care este frecvenţa rugăciunii şi, într-o anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea ei rămâne însă necunoscută, căci noi nu avem mijloace de măsurare a credinţei şi a capacităţii de dragoste a aproapelui nostru. Cu toate acestea, felul în care trăieşte cel ce se roagă poate să ne lămurească asupra calităţii invocaţiilor pe care le adresează lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când constă mai cu seamă în recitarea automată a unor formule, ea exercită un efect asupra comportamentului, întăreşte în acelaşi timp simţul spiritual şi moral. Mediile în care rugăciunea este practicată se caracterizează printr-o persistenţă a sentimentului datoriei şi a răspunderii, printr-un nivel mai scăzut al egoismului şi al urii, prin mai marea bunătate arătată celorlalţi. Pare să fie demonstrat faptul că, la indivizi cu o dezvoltare intelectuală egală, caracterul şi valoarea morală sunt superioare în rândul celor care se roagă spre deosebire de cei care nu se roagă.

Atunci când rugăciunea este rostită cu regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. S-ar putea spune că în conştiinţă se aprinde o flacără. Omul îşi vede adevăratul chip. El îşi descoperă egoismul, lăcomia, greşelile de judecată şi orgoliul. El se supune îndatoririlor morale, încearcă să dobândească umilinţa intelectuală; astfel se deschide în faţa lui Împărăţia Milei. Încetul cu încetul se instalează o linişte interioară, o armonie morală şi spirituală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, calomnia, grijile, de a suporta mai uşor prierderea celor dragi, de a suporta mai uşor durerea, boala şi moartea. Astfel, faptul că medicul vede un bolnav rugându-se, poate constitui un motiv de bucurie. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.

Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie asemuită morfinei, căci ea influenţează în acelaşi timp cu starea de calm o integrare a activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Uneori ea generează curajul, imprimă asupra credincioşilor o influenţă deosebită. Seninătatea privirii, liniştea atitudinii, seninătatea comportamentului şi, când este necesar, acceptarea cu seninătate a morţii, pun în evidenţă prezenţa comorii ascunse în adâncul trupului şi al sufletului. Sub această influenţă până şi ignoranţii, retardaţii îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual dobândit prin ereditate şi prin educaţie.

Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple de pace sufletească care iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.

Efectele curative

În toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seamă atenţia oamenilor a fost aspectul efectului curativ al rugăciunii.

În mediile în care se practică rugăciunea se vorbeşte şi astăzi destul de frecvent despre vindecările obţinute ca efect al cererilor îndreptate către Dumnezeu sau către sfinţii Săi. Dar atunci când este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicaţii obişnuite, este greu de ştiut care a fost adevăratul agent al vindecării. Numai în cazurile în care orice terapie este ineficientă, sau unde aceasta a dat greş, vindecarea se poate atribui rugăciunii. Biroul medical de la Lourdes a adus ştiinţei un mare serviciu demonstrând veridicitatea acestor vindecări. Unii bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel – o durere puternică, apoi senzaţia de vindecare. Într-un timp relativ scurt simptomele şi leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explică printr-o accelerare extremă a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost obsevată demonstrată până în prezent de către chirurgi şi fiziologi în decursul practicii lor medicale.

Pentru ca aceste fenomene să se producă nu e necesar ca bolnavul să se roage. La Lourdes s-au vindecat şi copii mici, care nu ştiau încă să vorbească, şi chiar oameni necredincioşi. În preajma lor, însă, acolo, cineva se ruga. Rugăciunea pe care o face altcineva este întotdeauna mai eficientă decât cea făcută pentru sine. Efectul rugăciunii pare să depindă de intensitatea şi calitatea ei. La Lourdes minunile sunt mai puţin frecvente acum decât cu 40-50 de ani în urmă. Aceasta pentru că bolnavii nu mai află acolo atmosfera de adâncă reculegere care domnea odinioară. Pelerinii au devenit turişti, iar rugăciunile lor au devenit ineficiente.

Acestea sunt rezultatele rugăciunii despre care am dobândit o cunoaştere sigură. Pe lângă acestea mai sunt însă multe altele. Vieţile sfinţilor, chiar ale celor din zilele noastre, relatează multe fapte minunate. Este incontestabil faptul că cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sunt adevărate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce într-o lume a cărei explorare n-a fost încă începută şi care va fi bogată în surprize. Ceea ce ştim deja în mod cert este că rugăciunea produce efecte vizibile. Oricât de ciudat poate părea acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere primeşte şi că celui ce bate la uşă i se va deschide.

Semnificaţia rugăciunii

În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu şi om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Nu putem să reducem sentimentul sfinţeniei la spaima pe care omul o încearcă în faţa pericolelor ce-l înconjoară şi-n faţa tainelor universului. Nu trebuie, însă, să considerăm rugăciunea un medicament, un remediu împotriva fricii de suferinţă, de boală şi de moarte. Care este deci semnificaţia sentimentului sfinţeniei şi ce loc ocupă natura rugăciunii în viaţa noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile oamenii din Apus s-au rugat, în antichitate oraşul era în primul rând o instituţie religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoşii noştri din Evul Mediu au presărat pământul creştinătăţii cu catedrale şi cu capele gotice. Chiar şi în zilele noastre, în fiecare sat se înalţă câte o clopotniţă. Pelerinii veniţi din Europa au instaurat civilizaţia Apuseană în lumea nouă prin intermediul bisericilor, al universităţilor, al uzinelor. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de frecventă ca şi aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi. Sentimentul sfinţeniei pare a fi un impuls venit din intimitatea naturii noastre, pare a constitui o activitate de bază. Diversităţile sale într-un grup de indivizi sunt aproape întotdeauna legate de diversitatea celorlalte activităţi de bază, de simţul moral şi de caracterul esteticului. Noi am acceptat diminuarea şi, uneori, chiar dispariţia din noi a acestui simţ atât de important.

Trebuie să ştim că omul nu poate să se comporte după bunul plac al fanteziei sale, fără a risca. Pentru o reuşită în viaţă el trebuie să se conformeze regulilor neschimbătoare care depind de însăşi structura ei. Ne asumăm un mare risc atunci când lăsăm să moară în noi o activitate fundamentală, fie ea de ordin fiziologic, fie intelectual sau spiritual. De exemplu, dezvoltarea nearmonioasă a corpului şi a activităţilor curente ale unor intelectuali este tot atât de dăunătoare ca şi degenerarea inteligenţei şi a simţului moral la unii atleţi. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degeneraţi, ori s-au stins după dispariţia credinţelor ancestrale şi a cultului onoarei. Noi am învăţat, dintr-o aspră experienţă, că dacă majoritatea elementelor active ale unei societăţi îşi pierd simţul moral şi cel spiritual, aceasta conduce la decăderea acelei naţiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunţarea la activitatea intelectuală este incompatibilă cu reuşita vieţii.

În practică, activităţile morale şi religioase sunt legate între ele. Simţul moral dispare inevitabil după dispariţia simţului sfinţeniei. Omul nu a reuşit să construiască – aşa cum vroia Socrate – un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă. Societăţile în care dispare nevoia de rugăciune sunt sortite degenerării. Iată de ce toţi oamenii civilizaţi – credincioşi şi necredincioşi – trebuie să manifeste interes pentru această importantă problemă a dezvoltării fiecărei activităţi de bază, de care fiinţa omenească este capabilă.

Care este motivul pentru care simţul sfinţeniei joacă un rol atât de important în reuşita vieţii? Prin ce mecanism acţionează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observaţiei şi intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoaşterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie şi din conştiinţă. El se crede independent de mediul său material, adică de universul cosmic, dar în realitate el nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira şi de a se nutri. Pe de altă parte, fiinţa umană nu constă numai din trup ci şi din spirit, iar spiritul, cu toate că îşi are originea în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spaţiului şi timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în acelaşi timp în lumea cosmică şi într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuieşte conştiinţa, şi de care nu reuşim să ne dispensăm fără daune, tot aşa cum nu reuşim să ne despărţim, fără daune, de universul material şi uman. Acest mediu nu ar fi altul decât fiinţa imanentă tuturor fiinţelor, care le transcende pe toate – numită Dumnezeu. Am putea deci să comparăm simţul sfinţeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcţia respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conştiinţă şi mediu, ca o activitate biologică ce depinde de structura noastră. Altfel spus, ca o funcţie normală a trupului şi a spiritului nostru.

Concluzii

În concluzie, simţul sfinţeniei are, în raport cu alte activităţi ale spiritului, o importanţă deosebită, căci el ne pune în legătură cu imensul mister al lumii spirituale. Prin rugăciune omul se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Dumnezeu intră în om. Rugăciunea devine indispensabilă dezvoltării noastre optime. Nu trebuie să considerăm rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi cu duhul, cerşetorii, sau cei laşi. „Este ruşinos să te rogi”  scria Nietzsche. De fapt, nu este mai ruşinos să te rogi decât să te hrăneşti, decât să bei apă sau decât să respiri. Omul are nevoie de Dumnezeu tot aşa cum are nevoie de apă şi de oxigen. Adăugat la intuiţie, la simţul moral, la simţul frumosului şi la lumina inteligenţei, simţul sfinţeniei dă personalităţii deplina sa dezvoltare. Este neîndoielnic că reuşita vieţii cere dezvoltarea integrală a fiecăreia dintre activităţile noastre fiziologice, intelectuale, afective şi spirituale. Spiritul este în acelaşi timp raţiune şi sentiment. Trebuie să iubim deci frumuseţea ştiinţei şi de asemenea frumuseţea lui Dumnezeu. Trebuie să-l ascultăm pe Pascal cu aceeaşi fervoare cu care-l ascultăm pe Descartes.

Sursa:Internet

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Vindecare si Consiliere

consultanta_spirituala (2)In acest aricol as vrea sa vorbesc putin despre necesitatea intelegerii ca un terapeut ar trebui sa fie un bun consilier.Ca oamenii au nevoie de comunicare si de intelegere a posibilitatii schimbarii programelor mentale care stau in spatele blocajelor lor.

Un terapeut ar trebui sa stie ca primul lucru pe care trebuie sa il abordezi atunci cand o persoana iti cere ajutorul este sa dai importanta cauzei blocajului in care se afla persoana pe care o ajuti si ca orice vindecare este sortita esecului daca persoana care, cere ajutorul nu se schimba in esenta si nu constientizeaza tiparele,modelele mentale dupa care se ghideaza.

De ce abordez acest subiect?

Pentru ca interactionez cu oamenii zi de zi,pentru ca vad schimbari la unii dintre ei si pentru ca am analizat in timp care sunt factorii care produc “vindecarile miraculoase “la unii dintre ei.

Atunci cand mergi la un terapeut si nu iti spune cum functioneaza ceea ce face,doar iti spune ca se rezolva totul prin punerea palmelor sau prin alte tehnici,oare te mai duci ?Poate inca o data in speranta ca vei intelege ceva sau din curiozitate sa vezi daca intradevar functioneaza.Pentru ca,am inteles ca un bioenergetician,terapeut sau cum vreti sa il numiti trebuie sa fie un bun consilier sau psiholog.

De ce la unii functioneaza si la ceilalti nu?

Pentru ca o parte dintre ei analizeaza,inteleg,constientizeaza si schimba ceea ce exista in spatele imbolnavirii lor.Pentru ca tot ce se intampla cu noi,este o proiectie a ceea ce avem in interiorul nostru.Uitati-va in voi ,analizati-va si apoi inlaturati toate credintele care stau in spatele actiunilor voastre pe care le considerati negative.

De aceea cand alegeti sa va vindecati, alegeti pe cineva care va poate consilia si va poate ajuta sa va schimbati convingerile care stau in spatele blocajelor voastre,nu pe cineva care face minuni.Exista miracole atat timp cat crezi ca ele exista.

Isus :”Nu eu te-am vindecat ci credinta ta”.

Silvia Dumitru

 

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Puterile Gandului – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

puterea_gandului_aivanhovPuterile Gandului – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

1 . Natura activitatii spirituale
Evident, omul este mai bine pregatit pentru activitatea materiala decât pentru activitatea spirituala, deoarece instrumentele pe care le are, actionând asupra materiei, cele cinci simturi, sunt mult mai dezvoltate decât instrumentele care îi permit accesul în lumea spirituala. De aceea, multi dintre cei care se angajeaza pe calea spiritualitatii au impresia ca nu ajung nicaieri si sfârsesc în descurajare.Câti nu îsi spun: “Ce este aceasta activitate, în care nu se vad niciodata realizarile?” Cel putin, când muncesti în planul fizic obtii rezultate: ceva se schimba, se construieste ori se distruge.

Chiar si o activitate intelectuala da rezultate vizibile: esti mai instruit, capabil sa judeci, sa te pronunti asupra unui subiect sau al altuia”. Ah da, toateaceste lucruri sunt adevarate. Vreti sa construiti o casa: dupa câteva saptamâni constructia apare, vizibila si tangibila. În timp ce, daca doriti sa creati în plan spiritual, nimeni nu va observa nimic, nici voi, nici cei din jurul vostru.

Atunci, în fata unei asemenea incertitudini veti avea îndoieli ce pot merge pâna la dorinta de a abandona totul,angajându-va ca toata lumea într-o activitate în care este usor sa constati rezultatele. O puteti face, dar într-o buna zi,chiar în mijlocul celor mai mari succese veti simti ca, în interior, va va lipsi ceva. Este inevitabil, deoarece nu ati atins esentialul, nu ati plantat înca ceea ce trebuia în domeniul luminii, al iubirii, al puterii, al vesniciei.

Ceea ce trebuie înteles odata pentru totdeauna în privinta activitatii spirituale este faptul ca aceasta presupuneo materie deosebit de subtila, care scapa mijloacelor noastre obisnuite de investigatie. Activitatea pe care este posibil sa o îndeplinim în plan spiritual este la fel de reala ca cea pe care o desfasuram în planul fizic.

Asa cum în planul fizic este normal sa taiati lemne sau sa pregatiti mâncarea, la fel în planul spiritual este de asemenea adevarat ca puteti construi un edificiu, ca puteti declansa forte, orientând curenti, luminând constiinte. Dar, daca aceste lucruri nu se vad, înseamna ca avem de-a face cu o materie diferita. De altfel, cel ce traieste cu adevarat în lumea spirituala nu are nevoie ca aceste realitati pe care le simte în jurul sau sa fie la fel de vizibile si tangibile ca cele din lumea fizica. Dar, cu timpul, acestea se pot concretiza în acelasi fel.Dar daca aceste legi nu sunt cunoscute, daca se asteapta imediat rezultatul muncii spirituale atunci apare descurajarea si se distruge tot ce a fost construit. Deoarece aceasta materie, asa de subtila, este foarte usor demodelat. De aceea, dupa felul  în care este sau nu convins si perseverent, omul va construi sau va distruge. Adesea el construieste, dar foarte repede ajunge sa distruga, împiedecând astfel realizarea, concretizarea definitiva a muncii sale. Ori, concretizarea materiala trebuie inevitabil sa se produca într-o buna zi. De altfel, daca îi veti întreba pe Initiati,ei va vor raspunde: “Tot ceea ce vedeti pe pamânt nu este decât concretizarea elementelor eterice care, cu timpul, au ajuns la acest grad de densitate si materializare”.

Deci, daca veti avea credinta si rabdarea de a continua munca începuta veti ajunge sa materializati în planul fizic tot ceea ce ati dorit. Daca veti spune: “Dar eu doresc de ani de zile lucruri care nu se realizeaza!”, aceasta înseamna ca nu stiti cum sa munciti sau ca, din anumite motive, dorintelevoastre nu se pot împlini. Daca dorintele tale privesc colectivitatea, întreaga omenire, evident ca ele vor fi mai greu de realizat decât în cazul când ele te privesc numai pe tine.

În timp ce tu doresti pacea în lumea întreaga, câti oameni nu doresc razboiul? Si, desigur, dorinta lor se va opune realizarii dorintei tale. Dar nu trebuie sa ne descurajam. Ce ne spune Iisus în Evanghelii? “Cautati Împaratia Domnului si Dreptatea sa si tot restul va va fi dat voua pe deasupra”.Cautarea Împaratiei Domnului poarta, în sine, propria-i recompensa.
Munca spirituala si munca materiala reprezinta doua activitati distincte. Trebuie sa stim la ce ne putem astepta si la ce nu. Putem astepta de la munca spirituala lumina, pacea, armonia, sanatatea, inteligenta da, dar nu putem astepta bani, faima, recunostinta sau admiratia multimii. Daca veti confunda cele doua lucruri veti deveni nefericiti. Nu trebuie sa asteptati nici un avantaj material din activitatile spirituale. Ceea ce creati voi va ramâne înca multa vreme invizibil si impalpabil.

Acum, sa luam o imagine si sa spunem ca diferenta dintre un spiritualist si un materialist consta în faptul ca…spiritualistul îsi poarta casa cu el, peste tot unde merge! Da, spiritualistul, pentru care toate comorile sunt interioare, nu poate fi separat de acestea, nici macar la moarte. Pentru ca numai realizarile interioare apartin omului, numai ele au radacini înauntrul lui, iar când omul trebuie sa plece în cealalta lume, el va purta în sufletul, în spiritul sau pietre pretioase – calitati si virtuti – pe care le ia cu el, numele sau înscriindu-se în cartea vietii  vesnice.

Deci, un spiritualist nu este bogat decât în masura în care a luat la cunostinta ca adevaratele bogatii sunt spirituale. Dar daca constiinta sa nu e luminata, el nu va poseda nimic, nu va fi decat un sarac, în timp ce materialistul are mereu niste proprietati exterioare lui, care îi ramân, cel putin o vreme, si acest fapt îi confera acestuia o superioritate aparenta asupra spiritualistului. În aceasta situatie spiritualistul trebuie sa înteleaga unde se gaseste adevarata sa superioritate, altfel va fi pierdut. Ar trebui scrisa o carte cu titlul: “Maretia si mizeria spiritualistilor”.Bogatia unui spiritualist este un lucru extrem de subtil, insesizabil chiar, dar daca el este constient de ea, va obtine Cerul si Pamântul, în timp ce ceilalti nu vor avea decât o bucatica mica de pamânt pe undeva.

De ce nu se înteleg toate aceste lucruri? Poate cineva ar replica: “Dar eu înteleg. Înteleg ca numai posesiunile spirituale sunt sigure si durabile, ca nimic material nu ne apartine cu adevarat, ca lucrurile materiale vor trebui abandonate într-o buna zi,deoarece e imposibil sa le luam cu noi pe cealalta lume. Dar, chiar stiind ca ma însel, eu prefer sa traiesc înca aceasta viata materialista caci ea îmi place.” Ah da, din nefericire asa se petrec lucrurile: când intelectul întelege avantajul unui lucru iar inima doreste un altul, ce poate face vointa? Ea va urma dorinta inimii, ea nu poate face decât ceea ce îi place inimii.

Pentru a dori sa traiesti aceasta viata vasta, larga, bogata din punct de vedere spiritual, va trebui sa o iubesti; nu este suficient numai sa o întelegi.Rolul meu este acela de a va oferi explicatii, argumente, si pot sa ma mai gândesc si la altele, dar nu va pot face sa iubiti viata spirituala, nu, acest lucru nu îl pot face. Sigur, într-un anume fel, va pot influenta. Când cineva iubeste un lucru, aceasta iubire devine contagioasa si îi poate influenta pe cei din jur, deoarece fiecare fiinta omeneasca are posibilitatea sa comunice celorlalte un element din ceea ce ea poseda; chiar si pietrele, florile,animalele o pot face. Deci, e posibil ca ceva din iubirea mea pentru splendoarea lumii divine sa vi se transmita si voua.Dar, depinde de voi sa acceptati aceasta influenta.Eu fac mereu tot ce este posibil ca sa va fac sa întelegeti ce drum aveti interesul sa urmati, dar gustul de a merge pe acest drum trebuie sa va apartina.

Când iubiti ceva, sunteti  împinsi sa va apropiati de obiectul iubirii voastre.Când va este foame, va place mâncarea si imediat o cautati în frigidere sau în magazine. Peste tot, lucrurile se desfasoara  astfel. Daca iubiti viata spirituala nu puteti ramâne asa, încremeniti, cu bratele încrucisate: veti fi împinsi sa gasiti o solutie acestei iubiri, veti face tot ce va sta în putinta pentru a va satisface aceasta nevoie de viata spirituala.

În rezumat, se poate spune ca este nevoie de un Maestru, care sa explice clar discipolului în ce consta viata spirituala, de ce este important sa ne apropiem de ea, dar ramâne ca discipolul sa o iubeasca si sa o traiasca.Maestrul da lumina, iar discipolul se pronunta în inima sa: el o iubeste sau nu, imediat urmând punerea sa în practica.Vedeti cât de clare sunt lucrurile: lumina vine de la Maestru, iubirea vine de la discipol; miscarea, actul, este rezultatul acestora doua. Presupuneti ca Maestrul este aidoma unei lampi: discipolul care iubeste lectura se va apropia de lampa si va începe sa citeasca.
Toata bogatia unui spiritualist se afla în el si în constiinta lui; daca el nu este constient de aceasta bogatie vadeveni mai sarac decât toti materialistii; cel putin, materialistii poseda ceva, pe când spiritualistul nostru nu are nimic.Dar, daca el învata sa-si largeasca constiinta, pentru a comunica prin gândire cu toate sufletele evoluate aleuniversului, primind în dar stiinta lor, din lumina lor, ce materialist se poate compara cu el? Chiar si pietrele pretioase si diamantele palesc în fata stralucirii tuturor comorilor interioare, în fata unui suflet scânteietor, plin de lumina.

Spiritualistul care are constiinta vasta si luminoasa este bogat precum Domnul, deci mult mai bogat decât milionarul care poseda numai bogatii terestre. Materialistul nu stie ca el este mostenitorul Domnului, el se gândeste mereu ca este mostenitorul parintilor sau rudelor apropiate, iar acest lucru este complet lipsit de valoare.

Spiritualistul simte ca este un mostenitor al Domnului, iar aceasta bogatie pe care el trebuie sa o mosteneasca se gaseste în spiritul sau. Atât timp cât nu veti gândi astfel veti fi mereu saraci si neputinciosi. Veti spune: “Sa fim mostenitorii Domnului…Ce povesti ne tot spuneti?” Acestea nu sunt povesti. Daca constiinta voastra se lumineaza, veti simti ca sunteti, cuadevarat, mostenitorii Domnului.

Oamenii care exagereaza, mai ales pentru a-si dezvolta facultatile intelectuale, o fac din nefericire în detrimentul altor posibilitati de explorare si, mai ales, de realizare: viata subtila a Universului scapa investigatiilor si activitatii lor. Coborând în materie ei si-au uitat originea divina, nu-si mai amintesc cât erau de puternici, de bogati, de frumosi.
Acum, pamântul îi preocupa: cum sa-l exploateze si sa-l lucreze pentru a se îmbogatii. Dar va veni siepoca în care, în loc sa aiba mereu atentia îndreptata spre lumea exterioara, ei vor relua drumul spre interior: nu vor mai pierde nici una din posibilitatile pe care le-au cucerit de-a lungul secolelor si mileniilor (fiindca implicarea lor înmaterie va ramâne o achizitie extraordinara), dar nu se vor mai concentra exclusiv asupra acestui aspect alUniversului ci vor pleca sa cucereasca alte regiuni, mult mai bogate si mai reale, unde îsi vor realiza opera lor de fii ai Domnului.

Trebuie sa stiti: când o fiinta si-a consacrat, cu adevarat, viata luminii, munca sa este de o importanta decisiva pentru afacerile lumii. Oriunde ar fi, cunoscuta sau necunoscuta ea este un centru, un focar atât de puternic, încât nimic nu se poate face fara ea: caci ea administreaza fortele universului într-un scop luminos, participa acolo sus la deciziile spiritelor. Va mira acestea? Si totusi e normal.

De ce spiritele luminoase care vegheaza asupra destinului lumii nu ar lua în considerare avizul altor spirite, care le seamana prin strainatate, prin emanatii? Daca atunci când exista decizii de luat pentru viitorul omenirii nimeni de aici de pe pamânt nu ar putea sa-si exprime parerea nu ar fi nici logic nici just. Trebuie deci sa stiti acum ca vocea voastra poate fi auzita, pentru a decide destinul lumii si ca puteti participa la întrunirile ceresti. Din acel moment, viata voastra va lua un nou sens.

Veti întelege mai bine cât este de important sa începeti sa traiti o viata divina, care va va da demnitatea sa va faceti auzita vocea, alaturi de entitatile sublime.Veti întreba: “Dar discipolul este constient de acest rol?” Poate sa devina, dar la început el nu este, desigur.Exista ceva în el care participa, care este luat în consideratie, este ascultat, dar aceasta se petrece în sferele superioare ale constiintei sale, unde constiinta sa obisnuita nu are acces. Planul fizic este asa de opac, asa de dens, încât trebuie mult timp si multe eforturi pentru ca evenimentele care se produc în regiunile celeste sa capete contur aici. Deci, în primele momente, în primii ani,aceasta participare nu va fi asa de constienta, dar va fi totusi reala…

Daca nu, v-am spus, n-ar fi drept ca unii sa ia toate puterile, iar pentru saracii spiritualisti sa nu ramâna posibilitatea de a-si face auzite vocile lor în voturile celeste. Dar, pentru a vota acolo sus, trebuie sa fii cu adevarat atent, constient, pur; acest lucru nu se petrece ca pe pamânt, unde toata lumea are dreptul sa se pronunte, chiar sinesimtitii sau criminalii.Când Iisus spunea:
“Tatal meu Ceresc munceste, si eu muncesc la fel cu El”,el exprima aceasta idee ca Tatal îsi asociaza copiii la deciziile Sale. Si, nu numai Iisus singur poate participa la munca Tatalui.

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Fizica Cuantica si Creatia

BioenergieFizica Cuantica si Creatia

Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, trebuie să-ţi spun câteva lucruri despre modul în care mintea şi conştiinţa interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Știm deja că mintea are influenţă asupra corpului şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie, molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume acestea se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru a-ţi face o idee asupra modului în care mintea poate modifica biologia. Dar există o idee mult mai importantă decât natura minţii, iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică.

În vechea fizică, cea newtoniană, se credea că un experiment este pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul A şi parametrul B şi pot preciza interacţiunea dintre ele, de fiecare dată rezultatul fiind acelaşi. Fizica newtoniană mai e numită și deterministă, deoarece poţi determina rezultatul unui anumit eveniment dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au loc. Dar în acele etape şi reacţii nu s-a introdus efectul observatorului sau al experimentatorului care le influenţează. Când a apărut fizica cuantică, prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Au înţeles că cel care face experimentul îi influenţează rezultatul. De exemplu, când sunt studiate, particulele au un comportament atât material, cât şi energetic. Acest comportament are la bază credinţa observatorului, deoarece atunci când el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze prezenţa particulei ca undă, rezultatul este un spectru de difracţie, iar dacă el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, rezultatul indică o particulă materială. Ideea era că observatorul observă şi mai ales creează realitatea. Această idee este foarte profundă. Se spune că „viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul. Prin urmare, eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţează şi modifică viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău, ci şi exteriorul lui). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un container. Ele influenţează tot ce te înconjoară. Aceasta este natura fizicii cuantice.

Ei bine, fizica cuantică prezenta toate acestea în 1920. Problema era că oamenilor de ştiință le era greu să le aplice în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară. Fizicienii au spus: „fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic”. În felul acesta, ei îşi puteau vedea liniştiţi mai departe de viaţa lor, deoarece fizica cuantică se aplica particulelor şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai uşoară. Numai că… nu era adevărat!

Mecanica cuantică se aplică la toate nivelele Universului. Cosmologul Stephen Hawking a publicat un articol în 2006 împreună cu dr. Herzog, despre fizica super-stringurilor. În acel articol a afirmat că universul este influenţat de conştiinţa umană. Deci fizica cuantică ne oferă o nouă înţelegere, şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă în Câmp.

David Bohm, un fizician renumit, a postulat ideea că Universul există ca stare energetică. Totul este energie şi potenţial. El anumit aceasta „ordinea implicită”, afirmând că atunci când oamenii își folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare în câmp şi energia pură se transformă sau colapsează în particule. Ceea ce spunea el, era că lumea fizică este guvernată de „ordinea explicită”, o lume care devine reală atunci când potenţialele de energie (sau „ordinea implicită”) colapsează în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.

Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice, tu ești o parte a unui experiment numit Viaţă. Ești în acelaşi timp un observator şi un creator. Marea întrebare este cât de mult din aceste principii le deţii în viaţă? Ei bine, în 1920, fizicienii nu deţineau niciunul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi, fugind de ei înşişi prin afirmaţia: toate acestea se aplică doar atomilor. Este cea mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi oameni și în prezent.

Biofizicienii au afirmat: fizica Universului se bazează pe conştiinţă. Universul este mental și noi îl creăm. Cei mai mulţi oameni nu pot ajunge atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat. Dacă îţi focalizezi intenţiile asupra manifestărilor, atunci poţi controla legile Universului.

Sunt mulţi oameni, precum yoghinii, care pot crea materie din nimic, și sunt multe situaţii în care alterăm structura materiei din lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta nu poate fi adevărat! Ei nu vor să creadă aşa ceva iar motivul este acela că, pentru a accepta aşa ceva, e nevoie să-ți schimbi felul de-a fi. Ar trebui să recunoşti că dacă tu eşti creatorul unei realităţi pe care o trăiești, atunci eşti şi responsabil de lucrurile pe care le aduci în realitatea ta.

Foarte mulţi oameni nu au şi nici nu vor să aibă vreo responsabilitate. Aşa că atunci când încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, că noi creăm această realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni comozi, care vor să-şi trăiască viaţa fără să știe că ei contribuie la crearea realităţii în care trăiesc.Aceasta a fost o scurtă introducere pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a trece la întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el să aibă parte în viaţă? Cel mai teribil adevăr este acela că noi ne creăm realitatea în care trăim. Dar dacă vom spune că nu creăm decât lucruri mărunte, pe care le prindem cu mâna şi le mutăm dintr-o parte în alta, este doar o afirmaţie… şi într-un anumit context e adevărată, dar alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie. În momentul în care ştii că ai această capacitate, devii foarte puternic, deoarece devii conştient de modul în care poţi influenţa creația. Dacă pretinzi că nu ești implicaţi în niciun act de creaţie, înseamnă că trebuie să accepţi că ești o victimă, deoarece altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.

Chestiunea e următoarea: dacă putem crea lumea, de ce nu putem face miracole? Aici apare problema: tu nu ești singurul care creează ceva în acest moment; mulţi alţi oameni îşi creează realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi lucru, ei creează mai întâi un câmp de energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate, ce va deveni realitate. Dacă tu crezi cu putere că eşti capabil de cu totul altceva decât restul lumii, apar probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi. Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul pe care l-ai aplicat asupra ta şi faptul că există în localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o energie mentală colosală, mai mare decât cea a tuturor celorlalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta. Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece vorbim aici de intensităţi şi magnitudini, nu doar de simple teorii. Intensitatea credinţelor fiecăruia sunt cuantificabile prin intermediul energiei câmpului creat. Prin urmare, cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini oameni care cred sau vor să aducă în viaţa lor o asemenea experienţă, câmpul de manifestare va fi slab. Cu alte cuvinte, dacă o minoritate afirmă şi arată celorlalţi că-şi pot crea propria realitate, dar majoritatea nu crede în aşa ceva, acea minoritate are mari dificultăţi în a-şi atinge scopul.

Deşi nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez chestiunea miracolelor făcute de Isus. El a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se povestește. Întrebarea este: cum a fost posibil? Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în el ca fiind un creator, atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei îi dădeau puterea lor lui Isus şi spuneau: creează tu, pentru ca noi să putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau pe aceeaşi linie, toţi credeau că el putea face miracole şi… bineînţeles că le făcea. Dar lucrul interesant pe care-l mai spune Biblia e acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole: oraşul lui natal. Când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un miracol. Dar localnicii îl cunoşteau, și în mintea lor el era doar fiul unui dulgher, şi prin urmare nu puteau crede că e capabil de miracole. Tu, într-un anume fel, vrei să aduci o idee în realitate, să creezi un miracol. Problema e că eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în tine. Problema cu manifestarea unei anumite realităţi este cât de mulţi oameni sunt în acord cu ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de gândurile care stau la baza credinţelor pe care le manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot reînnoi şi poţi face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult de atât. Aici intervine aspectul spiritual al problemei. Fizica cuantică a venit și a spus că observatorul, experimentatorul, cel care manifestă experimentul, îl creează în acea lume. Practic, ceea ce vrei tu, Cristian, este să demonstrezi că aceste lucruri sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp trebuie să admiți că restul oamenilor au mari dificultăţi în a crede și a fi de acord cu ceea ce faci, deoarece ataci sistemul lor de credinţe. Răspunsul lor va fi o respingere a sistemului tău de credinţe.

În concluzie, aş vrea ca tu şi cititorii tăi să înţeleagă un lucru foarte important: Voi vă creaţi realitatea, lumea înconjurătoare şi biologia din organismul propriu. Răspunsurile pe care ţi le voi da la întrebările propriu-zise se vor baza pe această idee, deoarece primul nivel de creaţie este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i aduce pe toţi oamenii la aceleaşi valori spirituale, pentru că numai dacă vom acţiona colectiv, vom putea crea orice vrem.

Sursa:Bruce Lipton
Fragment din corespondența cu Cristian Mureșan,
realizatorul emisiunii „Știință și cunoaștere” – TVR Cluj

 

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Workshop – Tehnici de vindecare in familie

reiki_Ingeri_terapiealternativa

Joi 31.10.2013 orele 18:30-20:30

Terapia la distanta este la fel cu terapia facuta in contact direct cu persoana neexistand nici o diferenta. Cand vorbim despre universul energetic distanta si timpul nu exista.

Va astept la acest atelier de lucru in care vom invata tehnici de vindecare alternativa a familiei .

  • intrarea in starea alfa de vindecare
  • vindecarea la distanta
  • vindecarea pe poza
  • incarcarea apei pentru probleme de sanatate

Va rugam confirmati participarea!

  • programare  sms sau tel. 0724.14.54.06

Silvia Dumitru Trainer
email : silvia@elenoh.ro

 

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page

Energia Kundalini

terapii_alternative_energetice

“Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când această forţă este trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale, manifestaţi permanent – ziua şi noaptea.Trezirea lui Kundalini se poate manifesta la toţi oamenii, indiferent de calea spirituală sau dereligia din care fac parte.Manifestări ale ridicării energiei Kundalini: tremurături involuntare ale corpului, sentimente de bucurie şi beatitudine, senzaţii de frig în organism, senzaţii de căldură pe coloanavertebrală, perceperea unor puternice flash-uri de energie, furnicături în corp sau, mai ales,pe coloană, sentimente de confuzie şi incertitudine, schimbări bruşte de stări lăuntrice, stăride somnolenţă şi ameţeală, stări de fericire, perceperea de sunete şi culori subtile, trezirea intuiţiei şi a creativităţii la un nivel mult mai înalt.

Trezirea lui Kundalini va determina schimbări pozitive atât la nivelul corpului fizic cât şi lanivelul corpurilor subtile. Dacă Kundalini se ridică încet oferindu-ne timp pentru a asimilaputernica energie ce este eliberată, ne vom însuşi experienţa pe care ne-o oferă fiecare chakră în parte, lucru care ne va ajuta mult la progresul spiritual. Dacă însă energia Kundalini se ridică prea repede, fără a o putea controla, putem să trăim o criză spirituală.Atâta timp cât Kundalini rămâne adormită în lăcaşul ei, persoana va fi interesată numai demanifestările fizice, grosiere şi impure, de lumea simţurilor şi a intereselor materiale.Mâncarea, somnul şi sexul vor motiva o astfel de persoană. Când Kundalini se va trezi, omul va deveni stabil, serios, responsabil, ferm. Atunci va începe să renunţe la ataşamentele de lumea fizică.

Dacă Kundalini se va ridica numai până la nivelul chakrei a doua, persoana va avea trăirierotice nestăpânite care pot fi confundate cu trăiri spirituale. Pericolul care pândeşte laacest nivel este subordonarea fiinţei la planul sexualităţii care poate conduce treptat la decăderea spirituală şi la probleme fizice şi mentale. Când Kundalini va pleca din chakra adoua, dorinţele sexuale exacerbate vor dispărea.

Când Kundalini este trezit până la nivelul plexului solar poate apărea o senzaţie permanentă de foame.Primii trei centri subtili ne pun în legătură cu lumea fizică iar transcenderea lor înseamnăîndepărtarea de ataşamentele legate de lumea fizică. Când Kundalini se manifestă la nivelul unuia dintre cei trei centri inferiori, omul nu se poate bucura cu adevărat de stabilitatea şi concentrarea maximă a minţii. Mintea nu este eliberată de sclavia simţurilor şi de ataşamentelemateriale, iar mentalul nu este purificat şi va oscila în tot ceea ce face.Când Kundalini atinge centrul inimii, întreaga perspectivă asupra lumii cât şi asupra propriei fiinţe se schimbă fundamental. Omul va începe să înţeleagă valorile lumilor subtile şi va percepe existenţa fiinţelor din invizibil. Ataşamentele faţă de simţuri aproape dispar, nevoile materiale se reduc foarte mult iar omul se dedică mai mult practicilor spirituale. În acest timpva fi plin de iubire şi de înţelegere faţă de ceilalţi, îşi va orienta mintea către Dumnezeu şi va căuta compania oamenilor cu credinţă şi ajutorul fiinţelor spirituale. Mintea sa va deveni stabilă şi uşor de concentrat. Însă anumite manifestări ale egoului tot vor exista, iar interesele materialiste pot opri ascensiunea lui Kundalini sau pot chiar determina coborârea acesteia către chakra rădăcină.

Când Kundalini ajunge la chakra gâtului, respiraţia devine lentă şi mai puţin intensă datorită faptului că mintea devine calmă şi interiorizată. Pot apărea mari capacităţi oratorice

Când Kundalini ajunge la al treilea ochi, persoana va avea un bun control asupra sa. Omul vadeveni conştient de Sinele său Suprem şi detaşat de propriul trup. De la nivelul chakrei altreilea ochi, Kundalini complet trezit nu mai poate coborî. Întregul efort al persoanei şi toată aspiraţia sa va fi dedicată realizării lui Dumnezeu.

De abia când Kundalini atinge chakra creştetului omul îşi câştigă liniştea şi pacea mult visată.Ridicarea completă a lui Kundalini apare însă foarte rar, în marea majoritate a cazuriloraceastă energie se ridică parţial.În ascensiunea sa, Kundalini va întâlni chakre care pot fi deschise sau închise. În cazul încare o chakră este deschisă, Kundalini îşi va continua ascensiunea până la următoarea chakră. În cazul în care o chakră este închisă, Kundalini se va opri, iar fiinţa respectivă va experimentadin plin trăirile acelei chakre.

Alte obstacole importante în calea ascensiunii lui Kundalini sunt nodurile energetice. Ele suntîn număr de trei. Aceste noduri pot bloca fluxul ascendent de prana prin canalul Sushumna. Dacă aceste noduri ar fi străpunse prea repede, ne-am confrunta cu o suprasarcină energetică care arputea crea probleme. În aceste regiuni puterea ignoranţei şi a ataşamentelor fizice este foarte puternică. Anumite noduri de energie sunt greu de dizolvat, mai ales cele din chakrele 1, 2 şi 5,6. Se spune că străpungerea acestor noduri energetice poate dura mai multe vieţi.Odată străpuns nodul ce se află între chakra 1 şi 2, vor fi depăşite ataşamentele faţă de plăcerile simţurilor şi funcţionarea greoaie a minţii.

Al doilea nod se află între chakrele 3 şi 4 şi este asociat cu sentimente şi ataşamente dinplanul emoţional. Străpungerea acestui nod va ajuta omul să manifeste o stare de iubirenecondiţionată însoţită de compasiune. Fixarea fiinţei la acest nivel poate duce la ataşamentfaţă de binele universal şi la o dorinţă puternică de a ajuta la eliberarea suferinţeiumanităţii. Deşi unor persoane li se va părea că prin asta vor realiza fapte mari, de fapt ei sevor lega astfel de lumile inferioare

Nodul dintre chakrele 5 şi 6 se poate dizolva prin cunoaştere şi încredere. Egoul va începe săse dizolve şi va domina voinţa divină. Acest obstacol poate genera ataşamente faţă de puteri paranormale.Depăşind cele trei noduri, omul poate atinge desăvârşirea spirituală. Când Kundalini ajunge lachakra creştetului, omul va simţi că nu mai poate rămâne în lumea fizică. Corpul cauzal este dizolvat în corpurile superioare iar fiinţa îşi pierde interesul pentru orice fel de dorinţă.

Reîntoarcerea la viaţa propriu-zisă se va produce doar dacă persoana respectivă consideră că are o anumită misiune de împlinit pe Pământ. Atunci omul trebuie să preia o anumită karmă pentru că numai aşa poate trăi pe pământ.Ridicarea energiei Kundalini se poate manifesta în două feluri:ascensiune liniştită şi fără probleme ascensiune însoţită de prezenţa unui val de frică.Senzaţia de frică are legătură cu moartea prejudecăţilor legate de lume şi de noi înşine.Este vorba de o purificare a subconştientului. Atunci când are loc o ,,explozie” interioară, eava face să iasă la suprafaţă tot ce avem în interiorul nostru, mai ales negativ. Când avem o personalitate plină de obsesii şi de blocaje mentale atunci ea va exploda generând o cădere nervoasă. Omul trebuie să realizeze un proces de purificare a gândurilor şi să ajungă la o stare de claritate a minţii.

În cazul în care Kundalini se ridică parţial, aceasta va face ca fiinţa respectivă să aibă acces numai la anumite adevăruri parţiale.

Efecte generate de ascensiunea lui Kundalini:

–          celulele corpului intră într-un proces de întinerire, vocea se modifică, apar schimbari la nivelul secreţiei hormonale

–          se modifică ritmul cardiac şi apar palpitaţii la nivelul inimii

–         respiraţia se modifică, pot apărea stări de anxietate

–          amorţeală, senzaţii de cald sau rece, mâncărimi şi furnicături pe corp, vibraţii fine

la nivelul pielii şi frisoane puternice în corp

–          dureri şi stări de disconfort pe coloană, apar viziuni, lumini şi sunete interioare,

pot apărea emoţii necontrolate ce duc de la stări de bucurie la tristeţe şi suferinţă

–          gândurile pot părea dezechilibrate sau iraţionale

–          omul se poate simţi în pragul nebuniei sau poate deveni calm şi liniştit

Efectele nedorite pot apărea în cazul unor persoane care nu s-au purificat suficient: migrene,presiune şi dureri de cap, depresie, oboseală, teamă, atac de panică, amorţeală şi frica de amuri, tulburări mentale, spasme musculare şi insomnie, bruşte schimbări de greutate a corpului,dureri de ceafă sau de spate, transpiraţie şi mucozităţi, nevoie de a căsca des, lipsă decontrol al emoţiilor, dureri de ochi, cap, coloană ce pot apărea şi dispărea brusc, acolo undeKundalini întâlneşte blocaje.”

“Trezirea si ascensiunea lui Kundalini”, autor: Prema, aparuta la

Editura Ram 2009

fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestPrint this page