Fizica Cuantica si Creatia

BioenergieFizica Cuantica si Creatia

Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, trebuie să-ţi spun câteva lucruri despre modul în care mintea şi conştiinţa interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Știm deja că mintea are influenţă asupra corpului şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie, molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume acestea se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru a-ţi face o idee asupra modului în care mintea poate modifica biologia. Dar există o idee mult mai importantă decât natura minţii, iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică.

În vechea fizică, cea newtoniană, se credea că un experiment este pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul A şi parametrul B şi pot preciza interacţiunea dintre ele, de fiecare dată rezultatul fiind acelaşi. Fizica newtoniană mai e numită și deterministă, deoarece poţi determina rezultatul unui anumit eveniment dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au loc. Dar în acele etape şi reacţii nu s-a introdus efectul observatorului sau al experimentatorului care le influenţează. Când a apărut fizica cuantică, prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Au înţeles că cel care face experimentul îi influenţează rezultatul. De exemplu, când sunt studiate, particulele au un comportament atât material, cât şi energetic. Acest comportament are la bază credinţa observatorului, deoarece atunci când el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze prezenţa particulei ca undă, rezultatul este un spectru de difracţie, iar dacă el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, rezultatul indică o particulă materială. Ideea era că observatorul observă şi mai ales creează realitatea. Această idee este foarte profundă. Se spune că „viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul. Prin urmare, eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţează şi modifică viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău, ci şi exteriorul lui). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un container. Ele influenţează tot ce te înconjoară. Aceasta este natura fizicii cuantice.

Ei bine, fizica cuantică prezenta toate acestea în 1920. Problema era că oamenilor de ştiință le era greu să le aplice în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară. Fizicienii au spus: „fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic”. În felul acesta, ei îşi puteau vedea liniştiţi mai departe de viaţa lor, deoarece fizica cuantică se aplica particulelor şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai uşoară. Numai că… nu era adevărat!

Mecanica cuantică se aplică la toate nivelele Universului. Cosmologul Stephen Hawking a publicat un articol în 2006 împreună cu dr. Herzog, despre fizica super-stringurilor. În acel articol a afirmat că universul este influenţat de conştiinţa umană. Deci fizica cuantică ne oferă o nouă înţelegere, şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă în Câmp.

David Bohm, un fizician renumit, a postulat ideea că Universul există ca stare energetică. Totul este energie şi potenţial. El anumit aceasta „ordinea implicită”, afirmând că atunci când oamenii își folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare în câmp şi energia pură se transformă sau colapsează în particule. Ceea ce spunea el, era că lumea fizică este guvernată de „ordinea explicită”, o lume care devine reală atunci când potenţialele de energie (sau „ordinea implicită”) colapsează în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.

Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice, tu ești o parte a unui experiment numit Viaţă. Ești în acelaşi timp un observator şi un creator. Marea întrebare este cât de mult din aceste principii le deţii în viaţă? Ei bine, în 1920, fizicienii nu deţineau niciunul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi, fugind de ei înşişi prin afirmaţia: toate acestea se aplică doar atomilor. Este cea mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi oameni și în prezent.

Biofizicienii au afirmat: fizica Universului se bazează pe conştiinţă. Universul este mental și noi îl creăm. Cei mai mulţi oameni nu pot ajunge atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat. Dacă îţi focalizezi intenţiile asupra manifestărilor, atunci poţi controla legile Universului.

Sunt mulţi oameni, precum yoghinii, care pot crea materie din nimic, și sunt multe situaţii în care alterăm structura materiei din lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta nu poate fi adevărat! Ei nu vor să creadă aşa ceva iar motivul este acela că, pentru a accepta aşa ceva, e nevoie să-ți schimbi felul de-a fi. Ar trebui să recunoşti că dacă tu eşti creatorul unei realităţi pe care o trăiești, atunci eşti şi responsabil de lucrurile pe care le aduci în realitatea ta.

Foarte mulţi oameni nu au şi nici nu vor să aibă vreo responsabilitate. Aşa că atunci când încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, că noi creăm această realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni comozi, care vor să-şi trăiască viaţa fără să știe că ei contribuie la crearea realităţii în care trăiesc.Aceasta a fost o scurtă introducere pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a trece la întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el să aibă parte în viaţă? Cel mai teribil adevăr este acela că noi ne creăm realitatea în care trăim. Dar dacă vom spune că nu creăm decât lucruri mărunte, pe care le prindem cu mâna şi le mutăm dintr-o parte în alta, este doar o afirmaţie… şi într-un anumit context e adevărată, dar alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie. În momentul în care ştii că ai această capacitate, devii foarte puternic, deoarece devii conştient de modul în care poţi influenţa creația. Dacă pretinzi că nu ești implicaţi în niciun act de creaţie, înseamnă că trebuie să accepţi că ești o victimă, deoarece altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.

Chestiunea e următoarea: dacă putem crea lumea, de ce nu putem face miracole? Aici apare problema: tu nu ești singurul care creează ceva în acest moment; mulţi alţi oameni îşi creează realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi lucru, ei creează mai întâi un câmp de energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate, ce va deveni realitate. Dacă tu crezi cu putere că eşti capabil de cu totul altceva decât restul lumii, apar probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi. Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul pe care l-ai aplicat asupra ta şi faptul că există în localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o energie mentală colosală, mai mare decât cea a tuturor celorlalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta. Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece vorbim aici de intensităţi şi magnitudini, nu doar de simple teorii. Intensitatea credinţelor fiecăruia sunt cuantificabile prin intermediul energiei câmpului creat. Prin urmare, cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini oameni care cred sau vor să aducă în viaţa lor o asemenea experienţă, câmpul de manifestare va fi slab. Cu alte cuvinte, dacă o minoritate afirmă şi arată celorlalţi că-şi pot crea propria realitate, dar majoritatea nu crede în aşa ceva, acea minoritate are mari dificultăţi în a-şi atinge scopul.

Deşi nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez chestiunea miracolelor făcute de Isus. El a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se povestește. Întrebarea este: cum a fost posibil? Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în el ca fiind un creator, atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei îi dădeau puterea lor lui Isus şi spuneau: creează tu, pentru ca noi să putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau pe aceeaşi linie, toţi credeau că el putea face miracole şi… bineînţeles că le făcea. Dar lucrul interesant pe care-l mai spune Biblia e acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole: oraşul lui natal. Când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un miracol. Dar localnicii îl cunoşteau, și în mintea lor el era doar fiul unui dulgher, şi prin urmare nu puteau crede că e capabil de miracole. Tu, într-un anume fel, vrei să aduci o idee în realitate, să creezi un miracol. Problema e că eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în tine. Problema cu manifestarea unei anumite realităţi este cât de mulţi oameni sunt în acord cu ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de gândurile care stau la baza credinţelor pe care le manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot reînnoi şi poţi face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult de atât. Aici intervine aspectul spiritual al problemei. Fizica cuantică a venit și a spus că observatorul, experimentatorul, cel care manifestă experimentul, îl creează în acea lume. Practic, ceea ce vrei tu, Cristian, este să demonstrezi că aceste lucruri sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp trebuie să admiți că restul oamenilor au mari dificultăţi în a crede și a fi de acord cu ceea ce faci, deoarece ataci sistemul lor de credinţe. Răspunsul lor va fi o respingere a sistemului tău de credinţe.

În concluzie, aş vrea ca tu şi cititorii tăi să înţeleagă un lucru foarte important: Voi vă creaţi realitatea, lumea înconjurătoare şi biologia din organismul propriu. Răspunsurile pe care ţi le voi da la întrebările propriu-zise se vor baza pe această idee, deoarece primul nivel de creaţie este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i aduce pe toţi oamenii la aceleaşi valori spirituale, pentru că numai dacă vom acţiona colectiv, vom putea crea orice vrem.

Sursa:Bruce Lipton
Fragment din corespondența cu Cristian Mureșan,
realizatorul emisiunii „Știință și cunoaștere” – TVR Cluj

 

Bookmark the permalink.

Comments are closed.